Haide-ti sa va arat ce inteleg eu printr-un om mare si nostim :D
miercuri, 13 ianuarie 2010
Hai sa ne apucam de treaba
Cred ca o mica introducere ar fi de preferat... Sunt "mic, negru de respira greu" dar cel mai potrivit cuvant cred ca e MARE ... cat de mare? eu zic ca destul in toate privintele si ca sa demonstrez... Voila!
Negru
Un cer instelat, cu lumini de gheata,
O luna ce-si da arama pe fata,
O mare intinsa, rece si neagra,
Unde rotunde, ce trec peste ea in graba.
Asezat pe un mal abrupt
Incercand sa stau, sa ascult
Un sunet, de valuri sparte,
Si o liniste a naturii moarte.
Totul este linistit, placut,
Ascuns de un negru crud,
Iar viata in sine pare oprita,
Dupa un nor dintr-o carte citita.
Ma uit spre sfarsitul caderii,
Apoi spre vazduhul intins,
M-arunc in abisul durerii
Intinzandu-mi aripile
Si zburand spre orizontul inchis.
Zburand, timpul se opreste lent,
O viata scrisa cu un stilou pe hartie,
Un inger ce se ridica atent,
La stelele de sticla inchise intr-o cutie.
Un vis frumos, cu idei multe,
O nota lina ma trezeste-ncet,
Gandindu-ma la ideile crude,
Dar totodata impcandu-ma cadent.
Un vis intunecat de dorinte,
De lucruri ce ma-ncanta duios,
De vorbe spuse de tine,
Atunci cand ma simnt caraghios.
Sunete de muzica taioasa,
Ale naturii triste,
Tu, fata frumoasa,
Ma fortezi sa ma trezesc din vise.
Scrisa intr-o zi de Ianuarie 2007 by George Draghici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)